Am citit un articol interesant scris de Andrei Plesu in Dilema Veche. Despre iubire, fericire si nefericire. E interesant. Si imi aduc aminte perioada aceea din adolescenta, cand ma indragosteam cum batea vantul si eram foarte iubaret. Si scriam poezii.

Spre culmi înalte plutesc tânjind lumină
Pe tin’ să te văd alături cum zbori;
Trecând impreuna de nori,
Chipul să-ţi văd în plutirea divină.

Cu inimi legate ne pierdem în zori,
Spre bolta de stele plină.
În întunericul gândurilor vină
Fugim nepăsători.

Pe calea de astre în zbor ne iubim,
Şi-n ochii tăi văd dragostea pură
Ce-n inim-o porţi neclintită.

De astri purtaţi într-un dulce declin,
Lumina ne-aduce în suflet căldură,
Sărutul ne-nvăluie în visare deplină.

26 decembrie 2004.

Of, of, ce vremuri. Citeam Jose Ortega y Gasset - Studii despre iubire. Apropo, pe unde o fi cartea aia? Cred ca au trecut mai bine de 10 ani.. Sau nu chiar, dar vreo 8 tot (de fapt sunt 6, am realizat dupa scrierea acestui articol).

Cu ce imi ocupam eu timpul in a doua zi de Craciun in 2004? De fapt, imi aduc aminte si acum, era 25 septembrie, dar se facuse tarziu si cred ca pe la ora 2 sau 3 am scris poezia, dupa care am pus-o pe net, pe poezie.ro.

Am regasit pe Carturesti cartea lui Jose Ortega y Gasset si este un citat scurt si fain:

Intr-un camin predomina intotdeauna climatul pe care-l aduce si-l reprezinta femeia.