Vineri - 12.10.2010

6:19

Tocmai m-am uitat pe facebook, la un album al lui Dan Maftei, cu fotografii de cand erau copiii lui mici. Erau acolo si Enciu, Mica, Manu si altii. Si am realizat cat de repede a trecut timpul. Cat de mult ne-am schimbat. Era acolo si Iosua, un boț de om, mic si.. ud. Acum e mare, are 16 ani. La multi ani!

In momentul asta ma simt mic. Neimportant in ce priveste timpul, spatiul. Nu cred teoriile care spun ca Pamantul are 14 miliarde de ani, asta apropo de examenul avut miercuri, si chiar daca ar avea, nu e relevant pentru mine. Oricum ar fi, sunt convins ca Dumnezeu l-a creat. Si orice teorie mi s-ar pune in fata, cu tot cu demonstratii, tot nu-mi schimb parerea. Si deci, ca sa revin: suntem mici in fata tuturor lucrurilor care ne inconjoara. Timpul ne controleaza vietile, mai ales in lumea de azi, cand avem atatea de facut, intr-un timp atat de scurt. Si cate lucruri pierdem printre degete...

Parca vreau sa dau timpul inapoi, la momentele cand nu aveam calculator, cand ma jucam in fata blocului, mergeam cu bicicleta, sau chiar atunci cand ma duceam cu Liviu si baietii de la bloc si adunam chiștoace de tigari din statie si le fumam in centrala termica. Timpul avea alta valoare atunci.

 

Acum ar trebui sa-mi iau zborul, timpul a fugit repede si am o lucrare la care trebuie sa fiu :D