N-am mai scris de ceva timp. Nu știu de ce, poate m-am luat cu altele și mi-am ignorat gândurile. Sau nu, dar nu știu de ce n-am mai scris. Acum am o stare foarte melancolică. Sunt sătul de țara asta și parcă aș vrea să plec. Dacă mi-ar oferi cineva acum posibilitatea, să plecăm toți(eu cu familia), aș alege în două secunde. Acum câteva săptamâni eram sigur că rămân în țară, dar acum nu. Parcă îmi doresc să plec cât mai departe. Undeva în afara Europei, să fie departe de lumea asta. Undeva unde nu a auzit nimeni de România. Să nu știe nimic și să-i povestesc eu doar lucrurile bune și să-și facă o parere bună, și să fiu și eu mândru de țara mea. Și apoi să mă întrebe de ce am plecat, dacă e așa frumoasă țara. Presimt, într-un fel, că generația mea e distrusă. Oameni pe care nu-i vedeam niciodată plecați din țară, au plecat de mult. Și cateodată mă întreb: „eu de ce nu am plecat până acum?” Pentru că am fost prostul care a mai avut speranță.